Deszapezirea la Glina
Presupun ca cititorii mei stiu ca se intampla adeseori sa scriu despre carti, caca, pajisti inverzite, marlani, dar si despre catei si pisici.
Nu o sa me dezic, tot cu catei este. Cred ca toata lumea ( care nimereste aici cel putin) a vazut situatia de a adapostul Robi si A Doua Sansa din comuna Glina. Caini prinsi sub zapada, tarcurile ingropate sub 2 metri de omat, oribil. Nu am reusit sa ajungem in zilele alea crancene, oi si vineri, cand cei care au ajuns acolo s-au luptat pe viata si pe moarte sa scape cateii.
Am ajuns azi, cand era soare, frumos, cateii erau veseli de la atentie, si lumea venea cu mancare. Se muncea din greu, am vazut oameni care fizic pareau complet nepotriviti ( numai noi am fost 3 bucati in masina), care au rupt norma la dat zapada. si, ca si in anii trecuti, ma uit si zic: bai, totusi sunt oameni misto in tara asta. Probabil de aia mai stau. Ii stiu si simt in jurul meu, si ma gandesc ca va veni ziua cand de la ei o sa plece o revolutie.
Ca sa nu divagam, si maine e nevoie de voluntari la Glina. E nevoie mereu, fiindca nu se poate pastra decat un adapost improvizat acolo, care trebuie permanent ingrijit si carpit. Deci va rog, duceti-va, si nu doar maine. Oricand puteti, acolo e nevoie de o mana de ajutor.
Maria, care a condus masina, a cumparat mancarea, a dat la lopata, e eroina mea. Si vreau sa infiintez fan clubul Titi Sandu si Oana. Si Lucian. Va multumesc din suflet.
Am ajuns acasa de a dat zapada, si m-am apucat de dat apa, ca ploua in casa ( ceva de la dezghet). Munca nu se termina niciodata:-).
P.S. Duceti-va, si, cand va duceti, uitati-va bine ce minunatii de caini pot fi acolo. Poate plecati acasa cu un nou prieten 
Bravo! Imi pare rau ca nu sunt in tara sa ajut cumva (decat cu donatii) dar imi creste inima sa vad ca sunt oameni extraordinari care ajuta si animalele!