Liftul vesniciei

Posted by Jeanette in Personal | 4 comments

Liftul vesniciei sunt trei. La fel de vesnice, interschimbabile, inutile si naspa, fiecare in parte, si toate impreuna.

Cand m-am mutat cu serviciul in cladire mi-am spus: “Wow, trei lifturi pentru doar 6 etaje! Lux a-ntaia!”. De unde? Ca sa creez atmosfera care incojoara cabinele groazei, aflati ca pe scari e un frig crancen (cred ca si vara), pe hol este deasemenea mai putin decat cald. Si mereu, trei-patru oameni care asteapta la lift. Si asteapta, si asteapta, si asteapta. De frig, se aduna in mici haite, sapa repede o vizuina, si se inghesuie acolo, pentru a supravietui pana la venirea liftului, concomitenta cu schimbarea de anotimp.

De ce nu vin lifturile? Specialistii au interzis sa se mai coboare cu ele, banuind ca asta e cauza care le retine. Nu as vrea sa spun ca specialistii sufera de ceva, ca poate citesc. Nu, lifturile nu vin, fiindca inteleg si executa comenzile cu acuratetea unui schiop, ciung, orb, surd si batran de 80 de ani, trimis intr-o misiune de recunoastere militara.

Numai pana se deschid usile, cand te afli inauntru, apuci sa discuti jumatate din tematica sedintei. Apoi incepe sa cante un fel de “Glasul rotilor de tren”, din fericire incet, astfel incat ai timp sa termini cu tot ce era pe ordinea de zi.

Asta daca ai ajuns in lift. Si daca a pornit. Si cand. Pentru ca, sa spunem ca pana la urma a venit unul dintre cele trei lifturi. Ai parasit vizuina, te-ai azvarlit in el, si astepti. Nu are buton de inchis usa. Nu are oglinda. E ingust. Nu are o memorie prea grozava.

Sunt cele mai proaste lifturi pe care le-am vazut in viata mea. Lifturile antice, cum e ala din Facultatea de Geografie, de pilda, sunt opere de arta. Minuni de precizie. Lifturile comuniste sunt adevarate navete spatiale pe langa astea. Sunt o rusine pentru orice s-a numit vreodata lift.

Si sunt produse de ThyssenKrupp, o chestie care iti sugereaza precizie nordica. Dar poate Krupp-ul acela, numele criminalului (oricine fabrica arme pentru profit e un criminal), Krupp-ul acela zic, poate vrea sa zica ca sunt niste minibuncare, deghizate in lifturi, si ca in cazul unui dezastru, se scufunda la subsol, si de unde nu-i oglinda, ies cele necesare supravietuirii. Si mai e o problema: poti tine sedinte in liftul groazei, dar uiti mereu ce s-a spus. Am facut cunostinta cu cateva persoane in lift (e imposibil sa nu), printre care si un tip care sta in spatele meu. M-am dus ieri si m-am prezentat. Se pare ca ne mai cunoscusem, era foarte sigur de asta. Am protestat pana cand a marturisit ca treaba s-a produs in lift. Pai zi asa, omule! In afara spatiului si a timpului, deci. Mai ales a timpului, dar nici spatiu nu-l poti numi pe ala.

ThyssenKrupp Elevator are cea mai avansata tehnologie in ceea ce priveste cladirile de birouri, oferind ascensoare de inalta calitate care sa se potriveasca traficului din cladirea dumneavoastra, oferind de asemenea solutii pentru necesitatile speciale ale cladirii.
Asa cum s-a dovedit, ascensoarele Twin au un sistem de elevare revolutionar care implementeaza ideea de doua cabine ruland simultan in acelasi put, unde ambele ascensoare au propria camera de masini si ruleaza pe aceleasi cabluri, economisind spatiu si crescand traficul de pasageri.

Daca au scris asta ca sa faca misto de fiecare amanunt al nenorocirii, in parte, le-a reusit grozav.

Si cu cat mai multa lume urca pe scari (eu pur si simplu nu mai pot, fiindca sufar incontinuu de frig, deja situatia e cam albastra), cu cat urca si coboara mai multi pe scari, zic, cu atat liftul vine mai greu. Azi am stat 5 minute, doar ca sa imi dau seama ca trebuie sa mai apesi odata pe buton, dupa ce a ajuns de vreun minut la parter, ca sa se deschida si usa.

O sa recitesc Insula Misterioasa, si o sa imi fac un ascensor hidraulic ca al alora, pe dinafara, alimentat de la robinet.