The Social Network – filmul Facebook

Posted by Jeanette in Lifestyle | 3 comments

Am fost la avanpremiera filmului The Social Network – un film simplu, fara pretentii, despre reteaua sociala Facebook, despre Mark Zuckerberg, creatorul ei, si despre oamenii care au fost implicati in ceea ce este azi cel mai important fenomen social de pe Internet, despre prietenie si orgoliu.

Sa ne intelegem dintru inceput: toate impresiile si concluziile mele se refera la ceea ce vrea filmul sa transmita. Nu le confund nicicum cu realitatea, pe care, oricat as citi materiale dedicate, nu am cum sa o cunosc.

The Social Network

O sa incep cu concluzia. Filmul ne spune asa: Mark Zuckerberg este un pusti supradotat, cult, ambitios. Zuckerberg este in acelasi timp un handicapat emotional, un semi-autist si un pacatos. Eduardo Saverin, co-fondatorul Facebook, este un baiat mediu, ca inteligenta si ambitie. Saverin este in acelasi timp la polul opus al lui Zuckerberg: un om pentru care sentimentele sunt clare si lipsite de echivoc. Este un om pentru care sentimentele nu doar ca exista (comparativ cu Zuckerberg), dar ii si guverneaza actiunile. Un autist-genial versus un mediocru-emotional.

Va rog sa ma credeti, o astfel de tema, exploatata cum se cuvine, poate da nastere unui film de referinta, insa nu a fost nici intentia si nici cazul ca filmul The Social Network sa devina vreodata asa ceva.

Tipologiile sunt foarte clar conturate in film, probabil in speranta ca nici cel mai putin receptiv privitor sa nu cada cumva pe ganduri, si sa trebuiasca sa-si puna intrebari referitoare la personaje. Fratii Winkelvoss sunt atat de exagerati in morga lor de reprezentanti perfecti ai gentleman-ului de Harvard, incat te apuca rasul.  Mare noroc sa fii la film cu colegi cu care ai referinte culturale comune, si sa poti lua un pic in deradere anumite aspecte, apreciind totusi pe buna dreptate altele.

Ce am apreciat la film? Ca nu a incercat sa-l scuze pe Zuckerberg nici macar o clipa. Filmul pare facut de dusmanul lui de moarte, caruia i-a suflat prietena la gradinita. (Veti vedea imediat ca nu fac intamplator comparatia asta).  Dimpotriva, ni-l arata pe Mark ca pe un om complet singur: parintii lui nu apar in poveste, isi trateaza prietenul mizerabil, despre amici sa nu mai vorbim, sunt doar unelte, nu e capabil sa se inteleaga cu o fata, nu e interesat sa faca niciun fel de efort in vederea unei minime interactiuni sociale de bun simt. Se spune despre el de atatea ori in film ca e “jerk” si “asshole”, incat te saturi. Un asocial care a inventat o retea sociala, fara doar si poate fiind capabil sa priveasca fenomenul social ca pe ceva rece si reproductibil.

Foarte interesanta e aparitia personajului Sean Parker, fondatorul Napster, jucat de Justin Timberlake, despre  care, dincolo de faptul ca a avut un rol hotarator in partea financiara a dezvoltarii Facebook, ai impresia a fost bagat in seama doar ca sa se spuna despre el ca e dus cu pluta, si ca sa ne arate noua cum oamenii astia,” revolutionarii internetului”, sunt, in esenta, toti la fel.

Nu ma apuc sa va povestesc filmul, fiindca altceva decat povestea nu este de vazut la el. Povestea e interesanta, pentru internauti. Pentru oamenii care ar fi vrut sa-l sondeze pe Zuckerberg ca personaj, subiectul e din pacate insuficient exploatat, si turnat in niste tipare atat de clare si mura in gura, incat nu mai lasa loc niciunei judecati. Si poate ca nici nu e cazul: Zuckerberg e prezentat ca fiind dobitoc emotional, tradator, deosebit de inteligent, excesiv de dedicat, si, peste toate, pur si simplu un pusti orgolios. Filmul vrea sa credem ca totul a plecat din orgoliu si mandrie (ranita sau nu). Eu cred ca omul pur si simplu a facut ce putea, si era in stare sa faca, fiind ajutat, si nu fortat, de imprejurari.

The Social Network e cladit foarte emotional pe ideea “vand prieten contra 500 mil necunoscuti“. Ti se rupe inima de soarta lui Eduardo Saverin, pur si simplu iti vine sa ii zici: “Hai sa facem un proiect, ceva, te las sa pui publicitate si la taraba de covrigi, daca vrei, dar nu mai plange.” In final, toti se aleg cu bani, si ti se arata clar, ca in tot filmul, ca tot procesul e o chestiune de orgolii.

Ce este cert si real in toata povestea este chestia urmatoare: Zuckerberg nu are si nici nu va avea vreodata oameni apropiati. Declaratia-motto a filmului “Nu poti sa ajungi la 500 de milioane de prieteni fara sa iti faci cativa dusmani” este un marketing care te face sa razi dupa ce ai vazut The Social Network. Si faptul ca scena finala il arata dand refresh la cererea de prietenie catre fata de la care allegedly a pornit totul, nu e vreo scena de geniu, ci o concluzie de bun simt a ceea ce filmul iti transmite pe toata durata lui.

Ce poti sa ai de invatat din asta? Ca un lucru facut bine este cel in care te-ai aruncat suta la suta, fara sa ma conteze nimic altceva, un lucru pe care il traiesti, il respiri, il mananci si il visezi.

Nu este dat oricui sa faca asta, si slava cerului pentru asa ceva. Pentru ca, desi nu ne este dat tuturor sa putem face asta, nu inseamna ca cei ce o pot face isi pun aceasta putere in slujba unor intreprinderi care sa o merite. Pentru asta ar fi nevoie de mult mai mult de atat, de umanitatea care personajului ii lipseste.

Caci nu putem regasi in nicio credinta refugiul de a ne imagina ca ni se iarta pacatul mandriei, sau al tradarii, fiindca am creat o replica a vietii reale, jucandu-ne de-a Dumnezeu, cu linii de cod.

Multumesc Oxygen PR si Cinema City pentru invitatie, a fost excesiv de placut

Filmul The Social Network e in cinematografe din 29.10.2010. A, si daca vreti sa stiti ce s-a intamplat cu Eduardo Saverin, caruia Zuckerberg i-a frant inima, iata: are cont pe Facebook si 5% din actiuni.

O resursa interesanta pentru cei care vor fapte clare, in Business Insider.