Biserica de oase din Kutna Hora – de vizitat numai cand e lumina afara

Daca Cehia ar fi Romania, Kutna Hora ar fi Baicoi sau Gheorgheni, adica un orașel micuț, cu puțin peste 20,000 de locuitori și uitat de lume. Genul de oraș pentru care trebuie sa faci zoom ca sa-ți apara pe harta și in care daca incetinești la intrare, pana ai ajuns la viteza legala ai ieșit deja. Aflat la cca. 60 de kilometri de Praga, Kutna Hora primește anual cam 200,000 de turiști, in mare, cu o singura atracție: osuarul din Sedlec, o mica biserica creștina ale carei ornamente sunt facute din oase umane provenind de la aproximativ 40,000 de cadavre.

Deși nu exista nici o autostrada care sa lege Kutna Hora de Praga sau alte noduri rutiere majore, drumul este okay, se merge pe un fel de drum județean sa-i zicem, cu o singura banda pe sens dar destul de bine intreținut și fara prea multe camioane greu de depașit. Și cu radare, multe radare. Dar cum conduceam o mașina inchiriata in Slovacia cu un pașaport romanesc și un permis britanic, nu-mi fac mari probleme ca ma vor gasi prea curand polițiștii cehi sa-mi inmaneze „felicitarea”. Drumul trece prin mai multe orasele cehești, foarte frumoase și cochete ce pastreaza arhitectura veche de sute de ani, așa ca peisajul nu devine plictisitor.

Cum noi veneam din Cracovia și Kutna Hora nu era decat o oprire intermediara in drumul spre Praga, am ajuns destul de tarziu pentru ca ne-am ratacit de cateva ori, cea mai importanta find intrarea pe o autostrada inca in construcție, pe care a trebuit la un moment dat sa intorc din 3 mișcari și sa merg inapoi, pe contrasens, cu avaria pusa și ocolind niște excavatoare. Așa ca ajunși in Kutna Hora deja pierdusem toata increderea in GPS-ul de pe bord, drept pentru care am parcat pe marginea strazii și am luat-o la picior in cautarea osuarului. Ca orice oraș de provincie care se respecta, Kutna Hora are toate strazile pustii la ora 17:30 și puținii locuitori pe care-i intalnești nu vorbesc engleza. Totuși, pana la urma am reușit sa comunicam prin semne cu niște adolescenți adepți ai curentulu emo care ne-au indreptat in direcția buna, ajungand la biserica cu 5 minute inainte de inchidere.

Biserica este incercuita de un mic cimitir, care este de fapt locul de proveniența al oaselor, toate scheletele umane folosite avand proveniența „legitima”, adica nu a avut loc nici un masacru sau razboi in zona. Povestea spune ca un preot din Evul Mediu a fost la Ierusalim și a adus pamant sfant pe care l-a presarat in cimitir, ce a generat un numar foarte mare de doritori de locuri de veci in zona, un fel de bula imobiliara daca vreți. Și ca orice bula imobiliara, și aceasta s-a spart și „proprietarii” s-au trezit ca au supralicitat cand au platit un loc de veci, atunci cand, din lipsa de spațiu, s-a decis crearea unui osuar in biserica, exhumarea corpurilor și depozitarea ramașițelor in osuar. Prin anul 1870, un tamplar pe nume Frantisek Rint este insarcinat sa re-aranjeze oasele in biserica, iar parerile asupra rezultatului difera. Unii numesc o arta, alți un kitch grotesc iar eu personal sunt foarte curios ce anume a fumat respectivul inainte sa se apuce…

In fața bisericii, pe trotuar, este un craniu stilizat cu 2 oase sub el, ca un steag al piraților din desene animate, dar pe care l-am observat abia la ieșire, deoarece la intrare ne grabeam prea mult sa ajungem inainte sa ni se inchida ușa in nas. Ghizii din biserica au fost foarte primitori și au fost de acord sa ne lase sa intram deși nu mai erau decat 5-10 minute pana la ora inchiderii, ba chiar ne-au permis sa cumparam bilete de studenți, mai ieftine, anticipand ca ne vor da afara mai repede decat am vrea noi sa plecam.

Biserica este relativ micuța, chiar și comparativ cu bisericile din cartierele bucureștene, și din cate am ințeles nu se țin slujbe in ea, find folosita exclusiv in scopuri turistice. Intrarea se face intr-un holuleț mic, unde se cumpara bilet de la un ghișeu aflat pe stanga, cam pe unde intr-o biserica „normala” se vand lumanari. Holul se continua cu niște scari, la capatul carora se afla o camera mai mare care este de fapt biserica. Chiar in fața intrarii in camera principala se afla altarul, cu o statuie cu Iisus, dar punctul de atracție vizuala este candelabrul enorm despre care am citit ca ar conține toate oasele din corpul uman cel puțin o data.

Din loc in loc in loc mai sunt niște turnulețe de aproximativ 2 metri inalțime, impodobite cu cranii umane cu 2 oase sub ele, probabil ca erau la moda poveștile cu pirați la momentul respectiv. De-o parte și de alta a altarului se afla camere cu grilaj, in spatele caruia sunt stivuite oase provenind poate de la mii de cadavre. Pe grilaj este un semn ce interzice atingerea grilajului, ce are un senzor ce pornește o alarma in cazul in care este atins.

Banuiesc ca e clar cum am aflat ca pornește alarma :))

Una din aceste camere are și stema osuarului, realizata tot din oase umane și care, contrar materiei prime folosite, arata destul de bine, chiar mai binedecat multe alte steme pe care le-am vazut.

Deși vizita a durat cam 15 minute, timp mai mult decat suficient pentru a vizita biserica și drumul pana la Praga o ora, sunt de parere ca a meritat, biserica find cu adevarat inedita, decorațiile din oase umane find dintre cele mai ciudate.

Pentru cei care vor sa petreaca mai mult timp in Kutna Hora, chiar langa biserica mai sunt niște hoteluri micuțe, dar eu, deși nu cred in stafii, varcolaci și alte asemenea oratanii, chiar n-aș vrea sa dorm acolo.

Și totuși, chiar dupa atata timp, intrebarea ramane…ce-o fi fumat Rint ala..?