Exista doua tipuri de oameni: cei care iubesc Beatles si cei care nu. Am apartinut mereu grupei a doua desi, cand eram mai mica, nu stiam exact de ce. Mi-a placut rock-ul de cand imi amintesc, dar era un kitsch in melodiile „cvartetului Liverpool” care mi se parea de nesuportat. Nu puteam explica, dar simteam ca incercau sa-mi vada fata.
„Revolutia”, de exemplu, are un nume care sugereaza rebeliune. Incepe cu un riff de chitara salbatic care, pentru o clipa, face sa creada ca este o melodie foarte grea. Cu toate acestea, atunci cand intra vocea, melodia devine suspect de lenta, digerabila si de miere (ca majoritatea melodiilor Beatles). Ce fel de a vrea sa ne inseli!
De asemenea, chiar daca sunt considerati cea mai mare trupa rock din lume si au MILIOANE de fani in intreaga lume (care, pana acum, ar fi aruncat cu rosii in mine, jignit ca crestinii cand Lennon a spus ca este mai faimos decat Isus Hristos), Rolling Stones mi se par infinit mai interesanti (unii au cantat prostiile din „I Wanna Hold Your Hand” si altii „Let’s Spend the Night Together”: prefer sa ajunga la obiect, pe net).
Dar acestea nu sunt principalele motive pentru care nu-mi plac Beatles.
Intr-un interviu, la inceputul anilor 1980, John Lennon a marturisit ca obisnuia sa fie violent cu partenerii sai: „Obisnuiam sa fiu crud fizic cu sotia mea”, a spus el. „Cu orice femeie. Am fost un lovitor, nu am stiut sa ma exprim si am lovit. S-a luptat cu barbati si a lovit femei. Cu totul si cu istoria sa de violenta, in special impotriva femeilor pe care pretindea ca le iubeste, nimeni nu il judeca pe Lennon: el inca reprezinta vibratiile bune, da o sansa pacii , isi imagineaza toti oamenii impartasind viata in pace…
Intre timp, Yoko Ono este acea figura feminina pe care fanii Beatles le place sa o urasca: pentru ca l-a „manipulat” pe John Lennon, i-a „distrus” muzica si „a provocat” dezintegrarea trupei. Un fenomen comun in istoria rock-ului: este o femeie care este vrajitoarea rea, ticalosul povestii, femeia fatala care seduce si strica camaraderia dintre barbati.
Acea istorie a violentei impotriva femeilor se reflecta in cantecele Beatles. Deghizate in balade rock, condimentate cu chitare inofensive si voci dulci masculine, versurile trupei sunt pline de mesaje misogine; fraze de gelozie, posesie, dragoste bolnava, violenta fizica si emotionala.
Acestea sunt:
1. „Alerga pentru viata ta”, Rubber Soul, 1965
Versurile acestui cantec, in mod deschis si flagrant feminicid, au fost scrise de John Lennon si reprezinta practic o amenintare cu moartea:
Mai bine fugi pentru viata ta daca poti, fetita, ascunde-ti capul in nisip, fetita, te prind cu alt barbat, asta e sfarsitul ah, fetita.
Ei bine, prefer sa te vad moarta, fetita, decat sa fiu cu un alt barbat.
2. „You Can’t Do That”, O noapte grea de zi , 1964
Un alt cantec de amenintare:
Am ceva de spus care ti-ar putea provoca durere, daca te surprind din nou vorbind cu acel baiat, te voi dezamagi si te voi lasa plat.
3. „Getting Better”, Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, 1967
Acesta este cantat de Paul McCartney:
Am fost cruda cu femeia mea, am batut-o si am tinut-o departe de lucrurile pe care ea le iubea.
4. „Maxwell’s Silver Hamer”, Abbey Road, 1969
Inca o crima si feminicid:
Bang clang, ciocanul de argint al lui Maxwell a cazut peste capul ei, bang clang ciocanul de argint al lui Maxwell se asigura ca ea era moarta.
5. „I’ll get You”, She Loves You, 1963
Acest cantec incepe inocent: „Imaginati-va ca sunt indragostit de tine” si „Ma gandesc la tine zi si noapte”, spune versurile. Si apoi vine refrenul si aceasta fraza:
Ei bine, va fi o vreme, cand o sa te razgandesc, asa ca ai putea la fel de bine sa te resemnezi cu mine, oh, da.
