Acasă Timp Liber Cealalta Croatie

Cealalta Croatie

A fost o destinaṭie improbabila cu un traseu improbabil. De fiecare data cand ma intreba cineva unde am fost in vacanṭa, raspunsul incepea invariabil cu “ aaaa… pai stii…”  Sa zic ca am fost in Croaṭia? M-ar intreba de coasta dalmata. Sa zic ca am fost in Ungaria? N-am stat prea mult pe acolo. Sa zic ca am fost in Balcani? N-am coborat suficient de mult inspre sud incat sa le simt farmecul pe deplin. Asa ca o taiam ambiguu: “Ȋn Europa de Estˮ. Si, daca insistau, le detaliam: Osijek-Pecs-Osijek-Novi Sad-Belgrad-Osijek. Pecs era capitala culturala europeana. De Belgrad stia toata lumea, ca si de Novi Sad, cat de cat. Dar Osijek?

Chiar asa, unde e Osijek-ul asta? Sincer, asta m-am intrebat si eu cand am vazut o cursa Ryanair de la Frankfurt-Hahn (aeroportul low-cost cel mai apropiat de mine) la Osijek, dus-intors, la vreo 30 de euro, cu taxe cu tot. Destinaṭia imi era complet necunoscuta, dar la preṭul ala… sa mai am pretenṭii? Era doua noaptea, momentul din zi in care ma apuca pe mine dorul de duca si cautatul febril de bilete de avion, iar capacitatea de a lua decizii perfect raṭionale e usor atenuata – exact ce trebuie intr-o calatorie. Un search rapid pe Google mi-a dat sa descopar ca orasul e pe undeva prin estul Croaṭiei, si, dupa vreo zece minute, biletul electronic imi sosea in casuṭa de e-mail. Am zambit mulṭumita si m-am dus la culcare. Si traseul? Ei, oi vedea eu, trebuie sa fie ceva de vazut si pe acolo… 

A doua zi a inceput documentarea. Croaṭia este, se stie, o ṭara foarte vizitata, dar orasele cunoscute se afla in special pe coasta Adriaticii, iar eu ma duceam in locul cel mai indepartat de coasta. Informaṭii despre Osijek si transporturile in comun de acolo? Mai greu, dar Tripadvisor si ghidul In Your Pocket s-au achitat onorabil de datorie, asa ca in ziua plecarii iacata-ma cu itinerariul gata facut, rezervarile de cazare in mana si doza buna de curiozitate in bagaj.

Capitala Slavoniei (numele regiunii din estul Croaṭiei), Osijek m-a surprins prin aerul central-european, semanand mai degraba cu un orasel transilvan decat cu pitorestile targuleṭe de pe coasta dalmata. Fiind de caṭiva ani plecata din ṭara, primul contact cu orasul mi-a dat o neasteptata si ciudata senzaṭie de “acasa”. Caldura placuta, mirosul florilor de tei, casele de secol XIX, blocurile si chioscurile de termopan care vindeau cornuri cu gem imi creau senzaṭia de… hmmm, Ardeal. Cu diferenṭa ca nimeni nu vorbea romaneste. 🙂

M-am cazat si am iesit in recunoastere. O plimbare prin oras m-a facut sa ghicesc istoria destul de agitata a locului. De fapt o puteam deduce uitandu-ma doar pe o harta: inghesuita intre Ungaria, Bosnia si Serbia, Slavonia pare un teritoriu rezidual, disputat, cucerit si recucerit de-a lungul secolelor, intr-o zona in care geografia a fost tot timpul o noṭiune fluida, iar frontierele au avut mereu ceva din nestatornicia vanturilor. Iliri, celṭi, romani, goṭi, slavi, otomani, habsburgi s-au perindat succesiv, pacea a fost o stare de moment, iar razboiul de cele mai multe ori o normalitate. 

Centrul istoric, Tvrda, a fost construit de catre habsburgi in secolul XVIII, ca o fortareaṭa militara pentru apararea de Imperiul Otoman. E draguṭ, dar nu spectaculos, lucru care e de inṭeles. Ȋn nici o parte a lumii orasele militare de la graniṭa dintre imperii nu si-au putut folosi resursele pentru construirea de edificii impresionante. 

Ȋn centrul unei piaṭete, un monument. Azi in renovare, servind drept spaṭiu publicitar pentru afise la un concert Deep Purple, ieri (ma rog, vorba vine) o coloana ridicata in chip de mulṭumire pentru stingerea unei epidemii de ciuma care a facut ravagii in oras prin 1729. 

Dureros, e, insa, contactul cu cladirile ciuruite de gloanṭe, mostenire a relativ recentului razboi din Iugoslavia. Ai fi tentat sa uiṭi ca acum doar caṭiva ani zona a fost teatrul unui conflict inter-etnic destul de sangeros. Desi anii au trecut iar faṭadele istorice au fost renovate, urmele conflictului raman. Nu stiu daca sunt inca acolo din lipsa de resurse financiare sau daca au fost lasate intenṭionat, spre alimentarea unui tip de patriotism periculos, cum mi s-a sugerat. Nu sunt in masura sa judec, si n-am cunoscut suficient de mulṭi croaṭi pentru a-mi da seama daca resentimentele faṭa de sarbi s-au stins sau inca nu, si cat sunt de justificate. Oricum ar fi, cladirile gaurite sunt acolo ca memento al unor rani cicatrizate doar parṭial, amintind de o boala de care te intrebi daca Balcanii se vor vindeca vreodata complet. 

PS. Ca fapt divers, ajunsa in Belgrad peste cateva zile, am aflat de la un calator care venise tot de la Osijek ca in seara in care Serbia a pierdut meciul de fotbal impotriva Australiei (era in timpul mondialului de anul trecut), in Osijek a fost mare sarbatoare. Sa fi fost din iubire pentru Australia?  

Latest articles

Tricoul alb, 10 idei infailibile pentru a combina cea mai de baza piesa vestimentara

Capabil sa rezolve orice dilema stilistica, un tricou alb este un as in dulap. Victoria Beckham , Jennifer Aniston, Kaia Gerber ... Nu exista...

Bine ai venit in „Lola’s Dream Factory”

Industria modei simte cum accesoriile handmade se pozitioneaza tot mai bine pe piata, cum iubitorii de frumos prefera un colier facut de mana in...

Planificati o vacanta gastronomica: cele mai bune restaurante din Spania

Daca vara aceasta ati eliminat din lista dvs. o vacanta pe plaja si va ganditi la diferite planuri, iata douasprezece destinatii in care ceea...

Femeile din vietile designerilor

Primul cuvant care-ti vine in minte cand te gandesti la fashion designeri este: GAY. Sunt atat de multe asemenea cazuri, incat s-a ajuns la...